Femeia – trofeu pe viață?
… sau doar iluzia leneșului?

Știi momentul ăla magic dintr-o relație când, după ce ai dat totul, te-ai îndrăgostit maxim, iubești total, el s-a instalat comod (ca pe canapea, cu popcorn) și nu mai mișcă un deget?!? Ei bine… Welcome to „nivel maxim – lene”: bărbatul care s-a obișnuit cu iubirea ta și a zis: „gata, munca s-a terminat, de aici se ocupă ea!”…

Pe bune acum… unde-s declarațiile de dragoste? Unde-s alinturile? Unde-i teama aia că te poate pierde? Pufff… dispărute ca semnalul în metrou. Și ce rămâne? TU… Doar tu, femeie… tu spui „te iubesc”, el bagă placa plictisită „și io”… tu spui „sunt fericită cu tine”, el răspunde cu o glumă seacă… tu spui „mă excită gândul la tine”, el stă relaxat, convins că tot tu trebuie să-l „încălzești”…

Și atunci… unde e iubirea? Unde e dorința? Unde e jocul ăla erotic și emoțional dintre voi? Îți spun io: îngropate sub siguranța lui că „oricum rămâi aici, lângă mine, pentru că mă iubești”… Așa arată bărbatul leneș emoțional: sigur pe tine, sigur că nu pleci, sigur că vei face TU totul. Și știi care-i partea nasoală? Când se mai „chinuie” să arate „afecțiune”, tot tu simți că e fals, mecanic, ca și cum bifează o sarcină: „gata, am zis și io iubito ceva dulce, pot să mă întorc pe canapeaua mea emoțională”…

Asta este una din cele mai mari auto-minciuni pe care și le spun bărbații – o dată cucerită femeia, e a ta pe viață… asta e doar o iluzie! Mulți bărbați (nu toți, dar foarte mulți) cad într-o capcană după ce simt că femeia îi iubește și e „a lor”: se relaxează până la lene. Se instalează în confortul ăla unde cred că nu mai trebuie să facă nimic. La început, îți scriu mesaje, te caută, se tem să nu te piardă. După ce se simt în siguranță? GATA… Stop joc! Dispare motivația de a mai investi… și, brusc, relația devine dezechilibrată: femeia face, bărbatul primește…

Și uite așa se lenevesc bărbații – creierul se adaptează la stimuli constanți și nu-i mai vede… Dacă tu îi spui zilnic cât îl iubești → pentru el devine „muzica de fundal”. Dacă la început îi provoca o reacție emoțională puternică, acum reacția se diminuează… și aici apare riscul: el confundă iubirea ta constantă cu o garanție!

Dar totuși, dacă e așa de periculos pentru relație, de ce se lenevesc bărbații?!?… pentru că nu mai simt presiunea „să cucerească”… sau poate pentru că societatea i-a învățat că femeia e cea care „ține relația”… sau poate chiar pentru că nu mai percep pierderea ca o amenințare reală („unde să plece, că mă iubește prea mult”)…

Și, uite așa, femeia își asumă rolul principal în relație… tu, femeie, tu ești motorul, emoția, pasiunea… tu ești alintul, tu ești sexul… iar el devine un pasager care doar stă în dreapta și se bucură de drum. E normal să simți că te usuci, că te răcești, că nu mai simți dorința. Pentru că nimeni nu poate duce singur toată energia emoțională și sexuală a unei relații… și fix aici greșesc femeile – cred că dacă dau și mai mult, dacă iubesc și mai tare, dacă excită și mai intens → el o să-și revină. Realitatea crudă? NU, nu își revine… culmea!!!… ba chiar se afundă mai tare în lene, pentru că îi confirmi că merge și așa!

Ce uită oamenii este că o relație sănătoasă are schimb de energie… azi el, mâine tu… azi tu faci o surpriză, mâine el te alintă… azi tu pornești jocul în pat, mâine el te răvășește doar din cuvinte șoptite… Dacă e unilateral, nu e iubire matură, e asistență emoțională.

Și toate astea vin cu un adevăr incomod pentru mulți – bărbatul care se obișnuiește cu iubirea femeii și nu mai depune efort înseamnă că a pus relația pe „pilot automat”… și pilotul automat, după un timp, duce la prăbușire… Bărbații nu își mai doresc ceea ce au deja… și atunci se lenevesc… AU deja – de ce ar mai trebui să depună vreun efort… Realitatea e simplă și crudă: bărbatul care nu mai face nimic NU te iubește mai mult. Te iubește mai puțin. Sau, cel puțin, iubește mai puțin relația… Pentru că iubirea, ca să fie vie, are nevoie de investiție, nu de pilot automat…