Iubești ca să simți TU…
sau ca să simtă CELĂLALT?
Se tot vorbește despre „cele 5 limbaje ale iubirii” – timp de calitate, atingeri, servicii, daruri și cuvinte… foarte frumos… perfect aș ajunge să spun io!… Numai că, în practică, multe cupluri încă nu s-au prins: nu lipsa iubirii îi duce la despărțire, ci faptul că fiecare vorbește altă limbă și nu face nici măcar un minim efort să învețe alfabetul celuilalt… „el îi cumpără aspirator de ziua ei (daruri), ea voia o cină împreună (timp de calitate)” … Ta damm… criză în paradis!
∎ Cum și de ce s-a inventat „teoria limbajelor iubirii”?
Gary Chapman (psiholog) a observat ceva simplu la cuplurile pe care le consilia: oamenii nu se despart pentru că nu se iubesc, ci pentru că își exprimă iubirea în moduri diferite. Și uite așa s-a ajuns la celebra împărțire în 5 limbaje ale iubirii:
cuvintele de apreciere – „te iubesc”… „mi-e dor de tine”… „sunt mândru de tine”… „mulțumesc pentru ce faci”… pentru oamenii ăștia, iubirea intră prin urechi și se așează fix în inimă… aici, „te iubesc” e ca oxigenul – fără el, se sufocă…
timpul de calitate – Nu „stăm și scrollăm fiecare pe Facebook sau TikTok”… e atenția aia întreagă, prezența reală… să vorbești, să faceți ceva împreună (plimbare, joc, gătit, practic orice)… Oamenii ăștia vor să știe că pentru tine timpul lor contează… Dacă îi ignori și le dai doar „resturi de atenție”, e ca și cum i-ai abandona emoțional…
darurile – și NU… nu e despre „gold digger” (Atenție – nu vorbesc despre valoare, ci de gestul în sine!)… E despre simboluri: o floare, un bilețel, o ciocolățică, ceva mic dar superb, care spune „m-am gândit la tine”… Pentru ei, darurile sunt dovezi vizibile de iubire, iar lipsa lor înseamnă „nu contez”…
serviciile (ajutorul) – „Fac io cafeaua dimineața”, „îți repar ceva prin casă”, „îți iau de pe umeri o treabă”… Pentru ei, iubirea înseamnă fapte, nu vorbe… și când partenerul îi ajută, se simt protejați și apreciați… dar dacă partenerul e pasiv și nu mișcă un deget de ajutor, ei înțeleg doar „nu-ți pasă de mine”…
atingerile fizice – Îmbrățișări, săruturi, mângâieri, ținut de mână – tot ce înseamnă contact fizic. Atingerea e limbajul principal prin care simt iubirea… și fără ea, relația e goală, chiar dacă primesc cadouri sau ajutor…
∎ Realitatea???
Fenomenul există de când lumea și pământul… doar că nu avea un nume… cuplurile se iubeau, dar se despărțeau pentru că unul „nu simțea” iubirea, deși celălalt o oferea… doar că în alt limbaj. Pentru că iubirea nu e o monedă universală – nu există „una singură” care să funcționeze la toți… E mai degrabă ca un cod PIN – dacă bagi combinația greșită, bancomatul (partenerul) nu-ți dă nimic…
Istoric vorbind, femeile au plătit scump povestea asta (și, după părerea mea, încă o fac… din păcate). Acum câteva generații, ca femeie, nici măcar nu aveai voie să-ți spui părerile… iar emoțiile femeii erau etichetate drept „isterie”. Dacă îndrăzneai să ceri un limbaj de iubire (atenție, respect, timp), erai considerată „prea pretențioasă”. Acum avem luxul să cerem și atenție și respect și timp de calitate… problema e că mulți bărbați confundă luxul ăsta cu „drama”… cu „e prea sensibilă”…
∎ Oamenii greșesc și azi
… nu din lipsă de iubire, ci din lipsă de adaptare. Majoritatea sunt concentrați pe „io simt, io ofer, io iubesc, io am făcut partea mea” … și se opresc acolo… păi ăla e un egoism soft… Ca și cum ți-ai face cadou ție flori și apoi te-ai aștepta ca partenerul să se bucure că ai fost generos… cu tine… nice, huh?!? Și aici e fix problema de azi: oamenii nu sunt neapărat neiubitori, ci pur și simplu egoiști în felul lor de a iubi… „Io iubesc, dar așa cum vreau io. Dacă nu înțelegi… problema ta.” Pe bune?! Chiar e de acceptat așa ceva în ziua de azi??
De fapt, dacă iubirea nu ajunge la destinatar în forma în care el o înțelege, e aproape ca și cum n-ar exista. Și da, asta e o formă de nepăsare. Pentru că iubirea adevărată e activă, atentă și se întreabă: „Cum pot să fac să ajung la tine, nu doar să mă aud pe mine?” Că până la urmă, ce-ți dorești: să te bucuri tu că iubești, sau să-ți vezi partenerul fericit că-ți simte iubirea?
∎ Care-i atunci soluția magică?!
… păi nu e una complicată deloc – ADAPTARE!… dar câtă adaptare să avem? Aici vine partea delicată: nu trebuie să renunți la limbajul tău, dar e vital să înveți și limbajul lui. Exact ca într-o țară străină – da, așa e, vorbești limba ta acasă… dar dacă vrei să fii înțeles în piață, te chinui să te bâlbâi și în limba lor. În cuplu, adaptarea asta nu e compromis, e dovadă de grijă!
Ce lipsește adesea din discuțiile despre limbajul iubirii nu e teoria, ci partea aia inconfortabilă, pe care oamenii o evită… pentru că doare…
Limbajul iubirii nu e scuză pentru lene emoțională… Mulți zic: „Păi ăsta e limbajul meu, nu mă pot schimba”. Wrong!!! Nu-i scris în ADN, e un obicei de-al tău, pentru că așa VREI! Dacă nu faci niciun pas spre partener, practic îi spui că iubirea ta e valabilă doar în termenii tăi… și ghici ce va urma?!
Nu există limbaj „mai corect” decât altul… bărbații cred că „gesturile contează mai mult decât cuvintele”, iar femeile că „dacă nu spune te iubesc, nu simte”… în realitate contează ce-l hrănește pe celălalt, nu ce îți place ție să oferi…
Nevoia de limbaj al iubirii nu e moft, e neurobiologie… Când partenerul îți oferă exact „limbajul” care te hrănește, creierul eliberează dopamină și oxitocină – fix cocktailul care creează atașament și încredere. Dacă ratezi constant, ajungi să activezi cortizolul (hormonul stresului). De asta relațiile se usucă încet, fără certuri mari… și te trezești că tu ai dat „totul” și totuși te-a părăsit… Surpriză! – ai dat totul pentru tine, nu pentru partener!
∎ Egoismul emoțional omoară iubirea…
Oamenii confundă „io iubesc mult” cu „partenerul meu se simte iubit”. Nu e același lucru sub nicio formă!!! Dacă doar TU simți iubirea și partenerul nu, relația e dezechilibrată rău…
Limbajul iubirii cere efort constant, zi de zi… dacă îți pasă, bineînțeles!… Nu e ceva ce „bifezi” o dată și gata… E muncă zilnică! Altfel spus: nu contează că i-ai spus „te iubesc” anul trecut, contează dacă o simte și azi…
∎ Ca să fiu total sinceră…
ce lipsește e realitatea… că limbajul iubirii e de fapt un test al empatiei și disponibilității reale… Nu-i despre tine, e despre celălalt… Și da, dacă îl ignori, asta e neglijență, nu iubire… păcat că nu mulți se prind de asta…
Vrei doar să te simți TU bine că iubești, sau vrei să-l faci pe celălalt să se simtă iubit? – pentru că aici se dă testul suprem al relației…
P.S. – aceleași reguli se aplică și în relația părinți – copii… doar că acolo efectele sunt și mai puternice, pentru că la copii „limbajul iubirii” nu e doar o chestiune de confort emoțional… ci este chiar unul din ingredientele de bază în dezvoltarea lor psihică!
Cum ziceau Dacii în antichitate: „distribuie pe Facebook ca să citească și alții”
Dacă ți-a plăcut ce am scris mai sus… pregătește-te să simți mai mult.
Mai jos, ai cele mai citite articole care au schimbat relații.
EXCLUSIV! Află secretul ȘOCANT despre comunicarea care NU salvează relații
„Nu mă auzi, pentru că n-ai vrut niciodată să mă asculți” – adevărul dur din spatele relațiilor care se sting
Iubești, dar nu se simte? Adevărul dur despre limbajul iubirii care-ți distruge relația, fără să știi..
Micile gesturi care fac un bărbat să se simtă iubit – Atențiile simple care schimbă relația