Săsimt…
sau să mă prefac “vindecat”?
Știu că o să-mi sară mulți în cap că susțin gelozia, că promovez toxicitatea… dar ce urmează nu e despre control, manipulare sau lipsă de încredere… E despre trăirea aia sinceră care vine când îți pasă, când iubești… e despre emoție reală… Gelozia aia mică, firească, umană, pe care, dacă o ucidem complet, o să ne trezim iubiți ca niște contracte legale: total clar, rațional și… fără suflet!
Asta e un adevăr mare, dar rușinos de recunoscut pentru mulți – gelozia firească e demonizată, în timp ce indiferența e ridicată la rang de maturitate emoțională!
Trăim într-o eră a maturității prefăcute, în care orice emoție nu e calmă, rațională și sub control, e considerată din start disfuncțională! Adică dacă te bucuri, e ok… dacă ești trist, du-te fugă la terapie!… dacă ești puțin gelos – ești nesigur, bolnav, abuziv!
Oamenii uită că gelozia, în forma ei sănătoasă, e umană! Nu trăiești printre roboți AI, ci printre oameni cu frici, temeri și iubiri reale… gelozia aia firească, discretă, care nu controlează, nu amenință, nu sufocă, ci doar pune sclipici pe “Te iubesc și nu vreau să te pierd!” e normală! Nu e abuz, nici toxicitate, dar nici lipsă de încredere… e o tresărire afectivă autentică “Te văd, te doresc, te simt și nu vreau să te pierd”… Gelozia aia mică, frumoasă, instinctivă (aia care te face să zâmbești când îl vezi că se înverzește un picuț când vorbești cu altcineva) nu e boală… e emoție, dorință, atașament… Dar vai, ce rușine! În 2025 nu e cool să-ți pese!
Societatea modernă a demonizat instinctul! Și ajungem să ne reprimăm orice urmă de gelozie doar ca să nu fim etichetați ca “toxici”… dar uităm că lipsa forțată a geloziei îi spune partenerului “Fă ce vrei, când vrei, cu cine vrei, mie nu îmi pasă!”… și indiferența NU e o dovadă de iubire sănătoasă… e deconectare și doare tare rău…
Pentru că azi nu mai avem voie să fim geloși… facem terapie, cursuri de relații conștiente și ne antrenăm continuu să nu mai simțim! Să nu tresărim, să nu ne doară, să nu mai fim…umani! Și, uite-așa, din frica de a nu fi “toxici” ajungem să fim indiferenți și să mimăm detașarea…
Gelozia a ajuns un cuvânt interzis, care vine la pachet cu vină socială… acel instinct “needucat” care mai mișcă ceva în tine înainte să dai înapoi rușinat și să-ți spui în gând “Vai, dar eu sunt vindecat… am făcut healing… n-am voie să simt asta… asta e nesiguranță, e traumă… e urât!” Și dacă cumva o simți, clar e un trigger “Trebuie să fac healing că am simțit o urmă de gelozie… clar am o rană nevindecată din copilărie, probabil de când tata a mângâiat pisica mai mult decât pe mine!”
Și așa gelozia n-are voie să mai existe… că dacă ești gelos, clar ai nevoie de terapie, meditație, vindecări pe linia karmică și minim un workshop de eliberare emoțională pe Zoom cu un vindecător din Bali… că dacă tu simți un junghi în piept când un alt tip se uită la ea, ai o traumă… nu iubire, nu dor, nu teamă firească de a nu o pierde… ci o rană nerezolvată! Fuguța repede la vindecări cu îngeri și miresme exotice…
Asta e ipocrizia socială – care confundă orice trăire vie cu o rană… confundă emoția cu o boală… și asta doar în beneficiul unei industrii de “vindecători în serie” și a indiferenței ambalate ca Zen… asta e maturitatea emoțională învățată pe TikTok, unde gelozia n-are ce căuta în noua religie a “relațiilor mature”… în care toți vor să fie “safe space”, dar nimeni nu mai recunoaște că simte… să te doară? Rușine! Să-ți pese? Patologic! Să tresari? Traumă! … Nu, dragilor! E doar viață! Doar că nu mai știți s-o recunoașteți de atâta “self-growth”…
Să fim serioși! Gelozia mică, sinceră, firească… e semn că-ți pasă, că te implici, că simți, că n-ai amorțit emoțional complet în teatrul ăsta de relații perfecte cu respirații conștiente și emoții castrate! Și cine zice altceva, minte de îngheață apele… sau transpirația lui pe frunte când minte că ceea ce simte nu e gelozie!
Și hai că o zic și p-asta, să fie tacâmul complet! Indiferența nu e semn de evoluție! E semn că te-ai rupt de propria ta emoție ca să nu deranjezi… ca să te conformezi unei societăți defecte, care-ți impune ce să gândești, ce să simți și cum să te raportezi la propriul tău corp și la propriile trăiri! Și când nu mai tresari nici măcar un pic… poate nu ești mai înțelept! Poate doar te-ai resemnat să te aliniezi în rândurile celor care urmează… trenduri, mode, hype-uri!
Ca o încheiere sinceră – gelozia e normală, mică și umană… nu te face bolnav, toxic sau abuzator… nici măcar nebun sau nevindecat… te face real! Și culmea, dacă o reprimi total, tot ce ajungi să faci e să comunici “Fă ce vrei, nu-mi pasă… nu mai am nimic de pierdut!” și ghici ce simte partenerul tău? Clar nu simte libertate, ci excludere, indiferență!
Așa că între a fi gelos și a te preface că nu-ți pasă pentru a te conforma trendului (doar ca să fii social acceptabil), gândește-te: „Tu ce vrei să fii? Om… sau roboțel mindfulness cu 0 emoții și reacții filtrate de frica de a nu fi judecat?”
Cum ziceau Dacii în antichitate: „distribuie pe Facebook ca să citească și alții”
Dacă ți-a plăcut ce am scris mai sus… pregătește-te să simți mai mult.
Mai jos, ai cele mai citite articole care au schimbat relații.
Alfabetul Emoțional: Ce înseamnă cu adevărat „Sunt bine” în cuplu (și de ce te minți singur)
Testarea partenerului: un joc prost, cu final previzibil…
Ce te atrage cu adevărat? Adevărul incomod care îți sabotează relațiile
Relația la distanță NU e o porcărie! Adevărul pe care toți îl ignoră despre iubire și conexiune