Curs intensiv de panică gratuită
– ediția “Mesaje de infarct”
Există o “categorie specială” de oameni pe planeta asta (nu știu dacă ați întâlnit-o și voi) care, atunci când îți scriu un mesaj, nu pun context, nu dau detalii, nu zic ce, cum, când sau de ce… doar îți aruncă un „Trebuie să vorbim…” și apoi dispar… Jur că dacă oamenii ăștia ar fi agenți secreți, ar fi concediați din prima zi pentru “comunicare alarmistă excesivă”…
Oameni care nu știu să trimită un mesaj „informativ” fără să sune de parcă a venit apocalipsa… și da, cunosc și io unul care e în top 3 mondial la categoria asta… un exemplar autentic, de colecție… om bun, adorabil, deștept, “pro-comunicare”… DAR JUR!!!… când vine vorba de mesaje, se transformă într-un fel de telegrafist de pe Titanic, care trimite doar „S.O.S” și apoi stinge becul…
“Trebuie să vorbim…” sau “Avem o problemă”… creierul face salt direct la “s-a întâmplat ceva îngrozitor”… și afli după că, de fapt, se terminase cafeaua…
“Poți să mă suni 2 minute?”… da? – și o voce de preot la înmormântare “Noi facem o greșeală!”… în capul meu – Ok, fie murim, fie ne ia poliția, fie trebuie să fugim din țară, fie mă pregătesc psihologic de divorț… Realitatea? I-a trecut prin cap o idee!… OMG!!! Dacă tot îți vine o idee, dă-o ca pe o idee! Nu ca pe o ultimă spovedanie înainte de execuție! Nu te mai zgârci la cuvinte!
Și sincer… parcă am fi în epoca telegrafului… “Stop. Avem o problemă. Stop”… doar că acolo vine infarctul după ce plătești la poștă să primești mesajul… măcar așa, pe smartphone, infarctul vine instant cum sună clopoțelul de alertă pentru mesaje!
Și partea amuzanto-absurdă e că, DA!!!, și oamenii antrenați și extrem de calmi în situații de viață și de moarte, pot fi destabilizați de un SMS prost formulat… pentru că noi, ca oameni, nu reacționăm la fapte, ci la lipsa lor! Atunci când creierul nostru primește o informație vagă și cu ton grav, intră în modulul “catastrofă” și umple golurile cu filme horror (în loc de realitatea banală… a pisicii… care trebuie vopsită!)… Rezultatul?!? – anxietate instant!… e un reflex biologic, nu dramă, nu traumă… pentru că mesajele vagi activează mai puternic amigdala (centrul fricii) decât mesajele clare…
Și chiar e un fenomen real în comunicare – mesaje alarmiste trimise fără niciun context! Există nenumăroase studii care arată că mesajele vagi cresc anxietatea mult mai mult decât mesajele cu vești proaste, dar clare! Partea și mai nasoală e că mulți au stilul ăsta de comunicare… și mai e și cronic!!!… și nici nu-și dau seama că dau mini-infarcte celor din jur…
Datele medicale sunt clare – cercetările în psihologia comunicării arată clar că mesajele scurte, ambigue și cu ton negativ (“trebuie să vorbim”) declanșează reacții fiziologice similare cu cele dintr-o situație reală de amenințare. E efectul ambiguității… practic, creierul nu așteaptă detaliile, ci pornește imediat „alarmă roșie”… și generează anxietate anticipatorie… este un reflex vechi (negativity bias) care te face să reacționezi mai puternic la potențiale amenințări decât la lucruri neutre sau pozitive. Hipotalamusul activează axa HPA (hipotalamus–hipofiză–glande suprarenale) care duce la eliberarea de adrenalină și cortizol… ele cresc pulsul și tensiunea și în 2 secunde ești pregătit de “Fight or Flight”… dar tot ce primești e … o idee despre… poze!
Lecție pentru toți cei care fac economie de cuvinte:
∎ Dacă vrei să comunici, păi… apăi COMUNICĂ!
∎ Nu ești la telegraf, nu plătești per cuvânt…
∎ Nu ești într-o competiție de tastat în “Cod Morse”… fii generos cu explicațiile…
∎ Salvați o inimă de la micro-infarcte – dați context în mesaje!
Ține minte că o comunicare clară, cu explicații scurte, sprijină relațiile sănătoase și previne neînțelegerile în toate tipurile de relații…
Data viitoare când te apuci să trimiți un mesaj apocaliptic, gândește-te dacă nu cumva economia ta de cuvinte ia și câțiva ani din speranța de viață a partenerului/prietenului/colegului!
P.S. foarte important – dacă nu ții morțiș să-ți omori partenerul cu micro-infarcte repetitive, PUNE CONTEXT în mesaje… fii clar… salvează vieți… la propriu!
*dacă vă știți vinovați de economie de cuvinte, luați-o ca pe un avertisment… dacă nu, dați tag persoanei din viața voastră care vă dă mesaje de infarct! Poate, poate ajungem și noi în 2025, unde mesajele vin cu context, iar singurele apocalipse sunt în filme…
Cum ziceau Dacii în antichitate: „distribuie pe Facebook ca să citească și alții”
Dacă ți-a plăcut ce am scris mai sus… pregătește-te să simți mai mult.
Mai jos, ai cele mai citite articole care au schimbat relații.







