Sexul în sarcină
– sport sângeros… sau normalitate?!

 Bărbații în fața sexului în sarcină sunt de 2 feluri:
∎ Cei care continuă să-și iubească femeia în toate felurile, cu grijă și cu pasiune.
∎ Și… ceilalți – ăia care, în momentul în care apare a 2-a linie pe test, se transformă în sfinți emoționali, gata să declare abstinență 9 luni, cu privirea panicată de parcă ar urma să-și bage toată „dotarea” direct în pătuțul copilului.

Aparent, pentru unii bărbați, sarcina înseamnă 2 lucruri:

1. Ea face burtă mare…

2. El pune viața sexuală în carantină de 9 luni. De ce? „Să nu lovesc copilul”… „Să nu-i fac rău”… „Mi-e frică să nu…” Frica bărbaților de sex în sarcină e un cocktail interesant de mituri vechi, lipsă de informație medicală și un pic mai mult de ego masculin care se crede „protectorul suprem” al bebelușului.

Bă’ băieți, să ne înțelegem — nu sunteți nici boxeri în ring cu burta nevestei, nici chirurgi care operează pe cord deschis. Sunteți bărbați. Liniștește-te, Rambo, că bebelușul e în uter, protejat de mușchi, lichid amniotic și col uterin, nu așteaptă la ușă s-o deschizi cu… dotarea din pantaloni… E închis, protejat, cu pază mai strictă decât banca națională – iar copilul e la etajul 2, cu ușa încuiată și gard electric.

Din punct de vedere medical, în absența unor complicații (placenta praevia, risc de avort, contracții premature, sângerări inexplicabile etc etc etc), sexul în sarcină este nu doar sigur, ci chiar benefic… îmbunătățește circulația, menține tonusul muscular, crește starea de bine și eliberează hormoni care reduc stresul. Mușchii uterului și lichidul amniotic protejează foarte bine fătul, iar colul uterin acționează ca o „ușă” solidă. Și partea „drăguță”? Femeile însărcinate, dacă n-au contraindicații medicale, chiar au voie și uneori chiar li se recomandă sexul. Îmbunătățește circulația, relaxează, scade stresul, și uneori, datorită hormonilor, crește libidoul. Dar nah… cultura și miturile spun altceva.

Miturile clasice:

∎ „Îi atingi fontanela înainte să se formeze!” – Nu, Sherlock, nu-l bați în cap pe copilul aflat în uter…
∎ „O să-l traumatizez pe viață!” – Da, daaaa… că bebelușul, în loc să doarmă liniștit în lichidul amniotic, stă cu ochii larg deschiși și strigă: „Nu, tati, nu azi!”… Ce crezi că are acolo, televizor 4K și surround sound?
∎ „Îi fac rău!” – Da, sigur, că uterul e o garsonieră fără pereți… și tu, cu dotarea ta, ești în World Records. Hai să fim serioși — dacă chiar ajungi până acolo, medicii te-ar lua la studiu… garantat… iar „dotarea” ta ar ajunge, cândva, într-un borcan la Mina Minovici…

De fapt, frica asta vine din instinctul de protecție al bărbatului, vechi de când lumea și pământul… Frumos, romantic… dar complet inutil dacă transformă femeia într-un bibelou de porțelan care prinde praf 9 luni. E instinct de pe vremea când ne îmbrăcam în piei de animale și credeam că puiul moare dacă femela se mișcă prea mult. Problema e că instinctul ăsta n-a primit upgrade de software de câteva mii de ani…
Și nu mă luați cu „io respect mama copilului meu” — o femeie nu încetează să fie femeie doar pentru că e gravidă. Nu se transformă în icoană și nici nu se pune la păstrare în vitrină. Dacă vrei s-o „protejezi” cu adevărat, fii atent la ea, la ce simte și ce își dorește, nu la „ce spune babele din sat” sau de pe vreun grup de Facebook.