„Sunt ok!”
– cea mai mare minciună din relații…
Replica asta mică, banală, aparent inofensivă – „sunt ok!” – e cea mai folosită mască din relații… DA, știu… toată lumea dă vina pe femei că o folosesc, și da, e adevărat… femeile o spun, dar măcar la ele problema devine vizibilă imediat – vezi tonul, vezi cuvintele, vezi gesturile. Ai fi nebun să nu-ți dai seama că „sunt ok” nu înseamnă „ok”…
Dar hai să fim sinceri un picuț… bărbații sunt campionii mondiali la „sunt ok”. Doar că la ei vine cu efect întârziat, ca o bomba cu ceas… Azi ți-au zis „sunt ok, nu e nimic”… mâine îți trântesc „nu mai am chef de nimic, nu-mi mai vine să fac lucruri”. Și tu, ca parteneră, rămâi șocată: „Cum adică?!? N-ai zis că ești ok?”
Supresia asta emoțională e pur și simplu refuzul de a recunoaște și exprima ce simți. Creierul o face ca mecanism de protecție: „dacă spun că nu sunt ok, apare cearta, așa că… mai bine tac”. Și totuși, dacă evită o ceartă, unde e problema atunci? Emoțiile negate nu dispar… se acumulează, cresc cortizolul, scad oxitocina și, la final, bubuie… și bubuie fix când nu te aștepți!
Îl întrebi de 10 ori „Ești supărat?” la care primești un răspuns standard: „Nu, sunt ok, ți se pare.”… Îl vezi că se retrage, că tace, că devine distant, iar el susține sus și tare: „Sunt ok, doar sunt obosit.”… Și după luni de „ok”-uri repetate → boom! „Nu mai am chef să fac nimic… nici să ies, nici să vorbesc, nici să…”. Și tu? Tu te simți prinsă la mijloc, pentru că nici nu știai că există o problemă… ai crezut ce ți-a spus… ai luat „sunt ok” ca pe un adevăr, când de fapt era cea mai politicoso-letală formă de „lasă-mă-n pace, nu știu nici io ce simt”.
„Sunt ok” nu înseamnă „sunt bine”.
∎ Înseamnă „nu știu cum să-ți spun ce simt
∎ Nu vreau să recunosc
∎ Mi-e teamă de reacția ta
∎ Nici io nu m-am lămurit”…
practic, e dificultatea de a identifica și descrie emoțiile. Nu înseamnă că omul nu simte, ci că nu are un vocabular emoțional – e ca și cum ar avea o furtună în interior, dar n-are cuvintele să spună „e furtună, plouă și tună”. Și atunci îți aruncă eternul „sunt ok”…
E fix ca la doctor – dacă pacientul spune „mă doare în partea dreaptă, e înțepător și se agravează la efort”, ai un diagnostic orientativ… Dacă spune doar „mă doare”… rămâi la ghicit și poți rata problema reală. Practic, dacă poți descrie emoția, ai șansa să o reglezi – „sunt furios pentru că mi-ai ignorat mesajul”, „mă simt singur pentru că n-am primit atenție azi”…. În schimb, dacă nu știi ce simți, corpul o va exprima pentru tine… atunci te închizi, devii distant, faci crize, răbufnești… iar emoția pe care nu știi să o numești e fix emoția care o să te saboteze!
Bărbații adoră să se laude că ei „sunt direcți”, „spun ce gândesc”, „nu se complică ca femeile care se învârt în jurul cozii”… dar fix replica „sunt ok” le dărâmă toată teoria despre „claritate”… Deci… cum rămâne cu „noi bărbații suntem foarte clari, foarte direcți, spunem fix ce gândim”? Dacă „sunt ok” e expresia care ascunde frustrare, anxietate și retragere, atunci… e cel mai mare paradox al „clarității masculine”… și atunci, acel „sunt ok” e doar ambalaj lucios pentru o bombă emoțională cu ceas…
Și partea și mai periculoasă e că bărbații sunt educați cultural să creadă că vulnerabilitatea = slăbiciune. Așa ajungi la parteneri care tac, acumulează, și, la final, îți servesc o bombă emoțională rece, deși tu habar n-aveai că erai pe câmp minat… măcar dacă știai, mergeai și tu cu grijă… și relația ta nu ar mai arăta ca după un cutremur de 7 pe Richter!
Tu de câte ori ai spus „sunt ok”, deși nu erai… și cât de tare ți-ai sabotat relația cu „minciuna” asta aparent inofensivă?
Cum ziceau Dacii în antichitate: „distribuie pe Facebook ca să citească și alții”
Dacă ți-a plăcut ce am scris mai sus… pregătește-te să simți mai mult.
Mai jos, ai cele mai citite articole care au schimbat relații.
